Comunicarea parinte - copil
Cum recunosti un prescolar care stie sa comunice?
- raspunde intrebarilor adultilor.
- adreseaza frecvent intrebari parintilor despre ce nu intelege, ce nu cunoaste etc.
- povesteste ce a facut la gradinita sau la joaca.
- explica reguli simple ale jocurilor in care este implicat.
- stie cand si cum sa ceara permisiunea.
- foloseste gestica si mimica adecvate emotiilor pe care le traieste si le exprima.
Cum pot parintii sa incurajeze comunicarea?
- Asculta-l pe copil cu atentie si rabdare atunci cand iti vorbeste.
- Corecteaza eventualele greseli de pronuntie sau de vorbire ale copilului. Foloseste replici variate in relatia cu copilul, incercand sa eviti replicile-cliseu in comunicarea cu prescolarul.
- Evita sa folosesti multe interdictii in comunicarea cu copilul: pune accentul pe ce are voie sa faca si mai putin pe ce nu are voie.
- Acorda timp in fiecare zi copilului tau pentru a discuta cu el orice isi doreste.
- Incearca sa raspunzi la orice intrebare pe care copilul tau ti-o adreseaza.
- Invata-l diferenta dintre cum este bine sa comunice cu persoanele pe care le cunoaste si cum este bine sa comunice cu strainii.
- Foloseste mimico-gesticulatie adecvata mesajelor pe care le transmiti, astfel copilul va invata prin imitatie de la tine cum sa comunice non-verbal in mod adecvat.
- Invata-l situatiile in care este bine sa ceara permisiunea adultilor pentru anumite actiuni.
Articole despre "Comunicarea parinte - copil"
-
Scuze care te impiedica sa fii un parinte consecvent
Toti parintii stiu ca unul din secretele unui parenting reusit este consecventa: mentinerea regulilor si limitelor chiar si atunci cand copiii au emotii puternice, comportamente insistente sau argumente convingatoare.
-
10 motive pentru care copiii nu se simt apropiati de parinti la varsta adulta
Multe din problemele de relationare pe care le au adultii provin din relatia cu propriii parinti in timpul copilariei.
-
De ce e important sa il accepti pe copil asa cum este
Multe din neintelegerile dintre parinti si copii isi gasesc originea in dorinta parintilor de a se oglindi in copilul lor, de a-si indeplini propriile nevoi si asteptari prin copil.